belgiancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BELGIÁNCĂ, belgience, s.f.
Locuitoare originară din Belgia.
belgiancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belgiáncă (-gi-an-) s. f.,
g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiéncebelgiancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. —
Belgian +
suf. -că.