belgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în
sec. I
a. Cr. – Din
fr. Belges.belgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belgi (populație antică)
s. m. pl.belgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în
sec. I
î. H. — Din
fr. Belges.