belgian - explicat in DEX

belgian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei, privitor la Belgia sau la populația ei. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

belgian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei; privitor la Belgia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei.

belgian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] — Belgia (n. pr.) + suf. -ean.