beletristic - explicat in DEX

beletristic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. ♦ (Substantivat, f.) Literatură artistică. – Din germ. beletristisch, Belletristik.

beletristic (Dicționar de neologisme, 1986)
BELETRÍSTIC, -Ă adj. (Despre opere literare) Artistic. [Cf. germ. belletristisch].

beletristic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BELETRÍSTIC, -Ă I. adj. care aparține beletristicii. II. s. f. literatura artistică. (< germ. belletristisch, /II/ Belletristik)

beletristic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -e, adj. (Despre opere literare) Artistic. ♦ (Substantivat, f.) Domeniul literaturii artistice. – Germ. belletristisch, Belletristik.

beletristic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*beletrístic, -ă adj. (germ. belletristisch). Trans. Barb. Literar. S.f. Literatură artistică.

beletristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj. 1. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. – Din germ. beletristisch, Belletristik.

beletristic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. — Din germ. beletristisch, Belletristik.