beldiță - explicat in DEX

beldiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus) – Et. nec.

beldiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul (Alburnus bipunctatus).

beldiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
béldiță v. begliță.

beldiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

beldiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beldiță f. Mold. pește cu corpul lungăreț, trăește numai în râurile de munte (Alburnus bipunctatus). [Și berchiță: cf. blehniță].

beldiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus). — Et. nec.