behăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEHĂÍ, béhăi, vb. IV.
Intranz. (Despre capre și oi; la
pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦
Tranz. și
intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. –
Bee(h) +
suf. -
ăi.behăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEHĂÍ, béhăi, vb. IV.
Intranz. (Despre capre și oi; la
pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦
Tranz. și
intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Din
behe[he].
behăi (Dicționaru limbii românești, 1939)béhăi și -
ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V.
mehăĭ.behăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)behăí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
béhăie, imperf. 3
sg. behăiá; conj. prez. 3
să béhăiebehăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEHĂÍ, béhăi, vb. IV.
Intranz. (Despre capre și oi; la
pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦
Tranz. și
intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. —
Bee(h) +
suf. -ăi.behăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)behăì v. Mold. a striga ca oile.