behăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEHĂÍ, béhăi, vb. IV.
Intranz. (Despre capre și oi; la
pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦
Tranz. și
intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. –
Bee(h) +
suf. -
ăi.