behăitură - explicat in DEX

behăitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. – Behăit + suf. -tură.

behăitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigătul caprelor și al oilor. – Din behăi + suf. -(i)tură.

behăitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
behăitúră f. pl. ĭ. Acțiunea de a behăi o dată.

behăitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] — Behăi + suf. -tură.