behăitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BEHĂITÓR, -OÁRE,behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Behăi + suf. -tor.
behăitor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BEHĂITÓR, -OÁRE,behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Din behăi + suf. -(i)tor.
behăitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre
behăitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BEHĂITÓR, -OÁRE,behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] — Behăi + suf. -tor.