beșină(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) BEȘÍNĂs. f. (Reg. Mold.) V. bășină (din lat. vĩssīna)
beșină(Dicționaru limbii românești, 1939) beșínă (est) și bă- (vest) f., pl. ĭ (lat. *vĭssina, fr. vesse). Triv. Emisiune de gazurĭ pin orificiu anal. Beșina porculuĭ, un fel de cĭupercă (lycoperdon gemmatum), înrudită cu gogoașa.