bea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEA, beau, vb. II.
1. Tranz. (Adesea
fig.) A înghiți un lichid. ◊
Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt.
2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊
Expr. (
Fam.)
A bea în sănătatea (sau
în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui.
3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊
Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură.
A-și bea (și) mințile= a bea până la inconștiență sau până la nebunie.
4. Tranz. (
Pop.; în
expr.)
A bea tutun = a fuma. –
Lat. bibere.bea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)beá (beáu, băút), vb. –
1. A înghiți un lichid. –
2. A cheltui băutură, a-și prăpădi banii, a mînca, a fuma. –
3. A fuma. –
Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Pușcariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR);
cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp.,
port. beber. Este cuvînt cu răspîndire foarte generală (ALR 81).
Conjug. sa se caracterizează în
Mold. prin tendința de a suprima în toate formele diftongul
ea: beau ›
beu, să beu ›
să bee. Expresia
a bea tutun (sens 3) este traducerea
tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν.
Cf. și
băutură, beat. Der. băut, adj. (beat);
băutor, adj. (bețiv), pe care REW și Pascu,
Lat. Elem., 275, le fac să provină direct din
lat. bibitor,, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov.,
cat. bevedor, sp.,
port. bebedor.bea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEA, beau, vb. II.
1. Tranz. (Adesea
fig.) A înghiți, a consuma un lichid. ◊
Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. (
Fam.)
Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită.
2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. ◊
Expr. A bea în sănătatea (sau
în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de băutură pentru cineva, făcându-i urări. ♦ A cădea în patima beției. ♦
Tranz. (
Fam.) A sărbători pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea (și pe socoteala) cuiva.
3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊
Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură.
A-și bea și mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie.
4. Tranz. (
Pop.) A fuma.
Nu mai beau tabac (CAMILAR). –
Lat. bibere.bea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bea (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. beau, 2
sg. bei, imperf. 1
sg. și
pl. beam, 2
sg. beai, perf. s. 1
sg. băúi; conj. prez. 3
să bea; ger. bând; part. băútbeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)beà v.
1. a sorbi cu gura și a înghiți un lichid;
2. a trage pe gât fumul, a fuma:
a bea tutun; 3. a bea fără măsură, a avea darul beției:
cam bea. [Lat. BIBERE; sensul 2 se rapoartă la fumatul oriental, care era mai mult o soarbere decât o aspirare].
bea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEA, beau, vb. II.
1. Tranz. (Adesea
fig.) A înghiți un lichid. ◊
Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt.
2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊
Expr. (
Fam.)
A bea în sănătatea (sau
în cinstea, pentru succesul)
cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui.
3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊
Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură.
A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie.
4. Tranz. (
Pop.; în
expr.)
A bea tutun = a fuma. —
Lat. bibere.