bășină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BĂȘÍNĂ, bășini, s.f. Gazele eliminate din intestin.
bășină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bășínă (bășíni), s. f. – Vînt, pîrț. –
Var. (
Mold.)
beșină. Mr. bișină, megl. bișǫnă. Lat. *vĭssῑna, de la
vĭssῑre (Pușcariu 190; REW 9380; Candrea-Dens., 140; DAR);
cf. sard. pisina, calabr. vissina, sicil. bissino, cat. veixina, sp. bejin, astur. bixin (Corominas, I, 437). –
Der. bășinos, adj. (care face vînturi; pîrțîit; laș).
V. și
băși.bășină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!bășínă s. f.,
g.-d. art. bășínii; pl. bășínibășină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂȘÍNĂ, bășini, s. f. I. (
Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație.
II. (
Bot.;
reg.)
1. Compuse:
bășina-porcului = specie de ciupercă (
Lycoperdon gemmatum); bășina-calului (sau
-lupului, -vulpii) = specie de ciupercă necomestibilă (
Globaria gigantea). 2. Bășicoasă.
3. Traista-ciobanului. [
Var.: (
reg.)
beșínă s. f.] —
Lat. *vissina.