bastonadă - explicat in DEX

bastonadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. – Din fr. bastonnade.

bastonadă (Dicționar de neologisme, 1986)
BASTONÁDĂ s.f. (Liv.) Bătaie cu bastonul. [Cf. fr. bastonnade, it. bastonata].

bastonadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BASTONÁDĂ s. f. bătaie cu bastonul, ciomăgeală. (< fr. bastonnade)

bastonadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livresc) Bătaie cu bastonul; ciomăgeală. – Fr. bastonnade.

bastonadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bastonádă f., pl. e (fr. bastonnade, d. it. bastonata). Bătaie cu bastonu, ciomăgeală.

bastonadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bastonádă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonádei; pl. bastonáde

bastonadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bastonadă f. 1. lovituri cu bastonul; 2. bătaie la tălpi, falangă.

bastonadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. — Din fr. bastonnade.