bastingaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din
fr. bastingage.bastingaj (Dicționar de neologisme, 1986)BASTINGÁJ s.n. Parapet așezat de-a lungul bordului unei nave, format din niște cutii speciale în care se păstrează efectele echipajului. [< fr.
bastingage].
bastingaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)BASTINGÁJ s. n. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele și alte materiale ale echipajului. (< fr.
bastingage)
bastingaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. –
Fr. bastingage.bastingaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*bastingáj n., pl.
e (fr.
bastingage).
Mar. Garnitură stabilită în juru punțiĭ unuĭ bastiment cu ajutoru unor plase căptușite cu o pînză groasă în care se păstrează hamacele și care, la nevoie, umplută ca o saltea, servește ca scut contra loviturilor dușmănești.
bastingaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bastingáj s. n.,
pl. bastingájebastingaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. — Din
fr. bastingage.