bastion - explicat in DEX

bastion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

bastion (Dicționar de neologisme, 1986)
BASTIÓN s.n. Lucrare de fortificație cu două flancuri și două fețe (construită de obicei la unghiurile unei fortărețe). [Pron. -ti-on, pl. -oane. / < fr. bastion, it. bastione].

bastion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BASTIÓN s. n. 1. lucrare de fortificație în formă de turn scund și puternic, cu două flancuri și două fețe. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion)

bastion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Lucrare de fortificație de formă poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Fr. bastion.

bastion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bastión n., pl. oane (fr. bastion, d. it. bastione. V. baștă). Fort. O parte proeminentă a fortificațiuniĭ compusă din patru liniĭ.

bastion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bastion n. lucrare de fortificațiune, constând dintr´un zid de pietre sau cărămizi, umplut cu pământ, care iese afară din linia sau locul întărit.

bastion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] — Din fr. bastion.