bastiment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din
it. bastimento.bastiment (Dicționar de neologisme, 1986)BASTIMÉNT s.n. Navă, vas (de război) de dimensiuni mari. [< it.
bastimento].
bastiment (Marele dicționar de neologisme, 2000)BASTIMÉNT s. n. navă de război de mare tonaj. (< it.
bastimento)
bastiment (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. –
It. bastimento.bastiment (Dicționaru limbii românești, 1939)*bastimént n., pl.
e (it.
bastimento; fr.
bâtiment). Corabie, vapor, vas plutitor.
bastiment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bastimént s. n.,
pl. bastiméntebastiment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bastiment n. vas de navigațiune de orice transport sau mărime.
bastiment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. — Din
it. bastimento.