basculator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor. –
Bascula +
suf. -
tor (după
fr. basculeur).
basculator (Dicționar de neologisme, 1986)BASCULATÓR s.n. Dispozitiv mecanic care servește la răsturnarea unei lăzi sau a unui vagonet pentru a-i goli conținutul. [<
bascula +
-tor, după fr.
basculeur].
basculator (Marele dicționar de neologisme, 2000)BASCULATÓR s. n. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc. (după fr.
basculeur)
basculator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut. – Din
bascula +
suf. -tor (după
fr. basculeur).
basculator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)basculatór s. n.,
pl. basculatoárebasculator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (
1). —
Bascula +
suf. -tor (după
fr. basculeur).