basculare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de
a bascula. –
V. bascula.basculare (Dicționar de neologisme, 1986)BASCULÁRE s.f. Acțiunea de a bascula; balansare. [<
bascula].
basculare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de
a bascula; balansare.
basculare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)basculáre s. f.,
g.-d. art. basculắrii; pl. basculắribasculare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de
a bascula. —
V. bascula.