bas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAS, (
1)
s. n., (
2)
bași, s. m., (
3)
basuri, s. n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical.
2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist.
3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (
2) într-un cor. – Din
it. basso, fr. basse.