bascula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BASCULÁ, basculez, vb. I.
Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din
fr. basculer.bascula (Dicționar de neologisme, 1986)BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr.
basculer].
bascula (Marele dicționar de neologisme, 2000)BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr.
basculer)
bascula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BASCULÁ, basculez, vb. I.
Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. –
Fr. basculer.bascula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)basculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
basculeázăbascula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BASCULÁ, basculez, vb. I.
Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. — Din
fr. basculer.