barbișon - explicat in DEX

barbișon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

barbișon (Dicționar de neologisme, 1986)
BARBIȘÓN s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].

barbișon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
barbișón (barbișoáne), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.

barbișon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARBIȘÓN s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)

barbișon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.

barbișon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).

barbișon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barbișon n. stuf de barbă la bărbie.

barbișon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. — Din fr. barbichon.