bărbie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊
Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase.
2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La
pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor.
3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (
1) violonistului. –
Barbă +
suf. -
ie.