barbet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din
fr. barbet.barbet (Dicționar de neologisme, 1986)BARBÉT s.m. Câine prepelicar, cu părul creț, specializat în vânătoare de baltă. [< fr.
barbet].
barbet (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARBÉT s. m. câine prepelicar, cu părul creț, specializat în vânătoarea de baltă. (< fr.
barbet)
barbet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARBÉT s. m. Câine prepelicar cu părul lânos și creț, specializat în vânătoarea de baltă. –
Fr. barbet.barbet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barbét (prepelicar) (rar)
s. m.,
pl. barbéțibarbet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. — Din
fr. barbet.