barbetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (
1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței.
2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din
it. barbetta.barbetă (Dicționar de neologisme, 1986)BARBÉTĂ1 s.f. (
De obicei la pl.) Favoriți. [< it.
barbetta].
barbetă (Dicționar de neologisme, 1986)BARBÉTĂ2 s.f. Parâmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it.
barbetta].
barbetă (Dicționar de neologisme, 1986)BARBÉTĂ3 s.f. (
Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr.
barbette].
barbetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)barbétă (barbéte), s. f. – Perciuni, favoriți lungi, barbă din favoriți.
It. barbetta (
sec. XIX). Uzul la
sing. este rar.
barbetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art.
barbétei; pl.
barbétebarbetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARBÉTĂ1 s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it.
barbetta)
barbetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARBÉTĂ2 s. f. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. (< fr.
barbette)
barbetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței.
V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. –
It. barbetta.barbetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*barbétă s., pl.
e (it.
barbetta). Pl. Bărbuțe (favorite) lăsate la dreapta și la stînga fețeĭ cînd aĭ bărbia rasă.