banuitor - explicat in DEX



bănuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

Alte cuvinte din DEX

BANUIT BANUIRE BANUIELNIC « »BANUT BANUTEI BANUTEL