banuielnic - explicat in DEX



bănuielnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.

Alte cuvinte din DEX

BANUICIOS BANUIALA BANUI « »BANUIRE BANUIT BANUITOR