bănuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui
ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La
pl.) Bani mulți.
2. Germenul oului (fecundat).
3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (
Bellis perennis). –
Ban1 +
suf. -
uț.