bănuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție.
2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. –
Bănui +
suf. -
eală.