banditește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANDITÉȘTE adv. Ca bandiții; tâlhărește. –
Bandit + suf. -
ește.banditește (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANDITÉȘTE adv. Ca bandiții; tâlhărește. – Din
bandit + suf. -ește.banditește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)banditéște adv.banditește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANDITÉȘTE adv. Ca bandiții; tâlhărește. —
Bandit +
suf. -ește.