banditism - explicat in DEX

banditism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDITÍSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme.

banditism (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDITÍSM s.n. Tâlhărie, hoție. [Cf. fr. banditisme].

banditism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDITÍSM s. n. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie. (< fr. banditisme)

banditism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme.

banditism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
banditism n. 1. starea unei țări bântuită de bandiți; 2. obiceiurile bandiților.

banditism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. — Din fr. banditisme.