banditesc - explicat in DEX

banditesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

banditesc (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. De bandit, tâlhăresc. [< bandit + -esc].

banditesc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. de bandit. (< bandit + -esc)

banditesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Din bandit + suf. -esc.

banditesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. — Bandit + suf. -esc.