bancrutà - explicat in DEX

bancruta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

bancruta (Dicționar de neologisme, 1986)
BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

bancruta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancruta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

bancrutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.

bancruta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. — Din germ. bankrottieren.