bancocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BANCOCRÁT, bancocrați, s.m. (sil. -
crat).
bancocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANCOCRÁT, -Ă, bancocrați, -te, s.m., s.f. Adept al bancocrației. (din fr.
bancocrate)
bancocrat (Dicționar de neologisme, 1986)BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr.
bancocrate].
bancocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bancocrát (rar)
(-co-crat) s. m.,
pl. bancocráți