balastare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de
a balasta. –
V. balasta.balastare (Dicționar de neologisme, 1986)BALASTÁRE s.f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. [<
balasta].
balastare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de
a balasta.balastare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balastáre s. f.,
g.-d. art. balastắrii; pl. balastắribalastare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de
a balasta și rezultatul ei. —
V. balasta.