balasta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALASTÁ, balastez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu balast (
2) o șosea, un teren etc. – Din
fr. ballaster.balasta (Dicționar de neologisme, 1986)BALASTÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu balast (
2) o șosea, un teren etc.
2. (
Mar.) A încărca balastul la bordul navei. [< fr.
ballaster].
balasta (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALASTÁ vb. tr. 1. a acoperi cu balast o șosea, un teren. 2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta. (< fr.
ballaster)
balasta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALASTÁ, balastez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu balast (
2) o șosea, un teren etc. –
Fr. ballaster.balasta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balastá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
balasteázăbalasta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALASTÁ, balastez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu balast (
2) o șosea, un teren etc. — Din
fr. ballaster.