balastor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. –
Balasta +
suf. -
or.balastor (Dicționar de neologisme, 1986)BALASTÓR s.n. Mașină folosită pentru balastare. [<
balasta +
-or].
balastor (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALASTÓR s. n. mașină pentru balastare. (< balasta + -or)
balastor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru așezarea balastului pe o linie ferată. – Din
balast +
suf. -
or.balastor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balastór s. n.,
pl. balastoárebalastor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. —
Balasta +
suf. -or.