băiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ◊ (
Reg.; la
pl.) Copii (indiferent de sex).
2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei;
p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă)
Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva).
4. (Rar) Servitor, slugă.
Băiat la vite. ◊
Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin;
p. ext. vânzător comercial. [
Var.: (
reg.)
băiét s. m.] –
Et. nec.