baian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAIÁN, baiani, s. m.,
baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade.
2. S. n. Armonică de mână folosită de baiani (
1). [
Pr.:
ba-ian] – Din
rus. baian.baian (Dicționar de neologisme, 1986)BAIÁN s.m. (
Liv.) Bard al vechilor legende ucrainene și rusești. //
s.n. Armonică de mână, folosită mai ales în fosta U.R.S.S.; acordeon. [Pron.
-ian. / < rus.
baian].
baian (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAIÁN I.
s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean. II. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape. (< rus.
baian)
baian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAIÁN, (
1)
baiani, s. m., (
2)
baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade.
2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [
Pr.:
ba-ian] — Din rus.
baian.