baibarac - explicat in DEX

baibarac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

baibarac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă purtată de țărani. – Ucr. baĭbarak.

baĭbarac (Dicționaru limbii românești, 1939)
baĭbarác n., pl. e (rut. baĭbarak, pol. bajborak, d. germ. weiber-rock, jachetă femeĭască). Vechĭ. Azĭ rar (Mold., Meh.) Jachetă femeĭască. – Și băĭbărac, palton (rTP., 1.105) și buĭbărac (Izv. Ian. 1923, 6) și buĭbălac (Trans.). V. buĭbeleŭ.

baibarac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibarac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baibarac n. Mold. haină scurtă țărănească purtată de copii și de femei: frumos baibarac nunta să-mi îmbrac POP. [Tătar BAIBARAK, lit. postav domnesc, numele unei stofe prețioase din Crimeia].

baibarac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. — Din ucr. baĭbarak.