baclavà - explicat in DEX

baclava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere sau sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

baclava (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
baclavá (baclavále), s. f. – Prăjitură orientală din foi de plăcintă, cu miere și migdale. – Mr. băclăvă. Tc. baklava (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 46) de unde și ngr. μπαϰλαβᾶς, bg. baklava.

baclava (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere sau sirop de zahăr. – Tc. baklava.

baclava (Dicționaru limbii românești, 1939)
baclavá și (Mold. nord) pa- f. (turc. baklava) Un fel de prăjitură compusă din foĭ puse una peste alta (și care aŭ între ele nucĭ saŭ migdale pisate), tăĭate în formă de romburĭ și opărite cu sirop de zahăr saŭ de mĭere. V. sarailie.

baclava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclava (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. — Din tc. baklava.

baclavà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baclavà f. plăcintă înfoiată, gătită cu miere sau zahăr, cu nuci sau migdale. [Turc. BAKLAVA (PAKLAVA), de unde și varianta Mold. paclava].