backhand - explicat in DEX

backhand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACKHAND s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură dată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Cuv. engl.

backhand (Dicționar de neologisme, 1986)
BACKHAND s.n. Lovire a mingii la tenis din rever (2) [în NODEX și DN], mâna care ține racheta având palma îndreptată spre corp. [Pl. -duri, pron. béc-hend, var. bechend s.n. / < engl. backhand].

backhand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

backhand (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BACKHAND BÉC-HEND/ s. n. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă și înapoi. (< engl. backhand)

backhand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend]. Din engl. backhand.