background (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. (Englezism) Fundal.
2. Fond sonor al unei partituri solistice în jaz.
3. Tehnică de filmare la care fundalul este obținut prin retroproiecție. [
Pr.:
bécgraund] – Din
engl. background.background (Dicționar de neologisme, 1986)BACKGROUND s.n. 1. (
Muz.) Fundal sonor, acompaniament orchestral (de corzi, de suflători etc.) peste care se derulează o parte solistică.
2. (
Cinem.) Tehnică de filmare, la care o proiecție formează fondul decorativ. [Pron.
béc-graund. / < engl.
background].
background (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)background (angl.) [pron.
bécgraŭnd]
(back-ground) s. n., pl.
backgrounduribackground (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACKGROUND BÉCGRAUND/ s. n. 1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală. 2. tehnică de filmare la care o proiecție formează fondul decorativ. (< engl.
background)
background (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal.
2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz.
3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [
Pr.:
bécgraŭnd] — Din
engl. background.