bacon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁCON s. n. (Rar) Carne sau costiță de porc dezosată, sărată și afumată (tăiată în felii subțiri). [
Pr.:
béicăn] –
Cuv. engl.bacon (Dicționar de neologisme, 1986)BÁCON s.n. Șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. [Pron.
béicăn. / < engl.
bacon].
bacon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bacón s. m. – Tutun turcesc (Nicotiana rustica).
Rus. bakun (
sec. XIX). Termen introdus de ocupațiile rusești, astăzi practic nefosit, ca și
der. baconiță, s. f., cu același sens.
bacon (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACON BÉI-CĂN/ s. n. șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. (< engl.
bacon)
bacon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BACON [béicə],
Francis, baron de Verulam (1561-1626), filozof englez. Inițiatorul empirismului englez; adversar al scolasticii și al metodei deductive, a pus bazele metodei inductive moderne, care a favorizat dezvoltarea științelor, prin aplicarea largă a observației și experienței („Novum organum”). Autor al scrierii utopice „Noua Atlantidă”.
bacon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BACON [béicən],
Roger (
c. 1214-c. 1292), filozof și savant englez. Călugăr franciscan. Adept al nominalismului, a criticat metodele scolasticii, preconizînd ideea științei experimentale bazate pe observarea directă a obiectelor sensibile și pe „iluminare”, în cazul obiectelor spirituale.
bacon (Dicționaru limbii românești, 1939)bacón n. și
bacóniță f. (rus.
bakún, tutun de la Baku, un oraș).
Rar. Un fel de tutun (
nicotiana rústica). V.
mahorcă.bacon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bacon (
angl.) [
pron. béycăn]
s. n.bacon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bacon (baconiță) m. și f. tutun turcesc
(Nicotiana rustica). [Rus. BAKUNŬ].
bacon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Bacon m. (cit.
Bekn)
1. (
Roger), alchimist și filozof englez de o erudițiune universala, supranumit
Doctorul admirabil (1214-1294)
2. (
Francisc), Lord de Verulam, filozof englez, cancelar al Angliei sub Iacob I, fundatorul metodei experimentale în studiul științelor (1560-1626).