babiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. (
Ornit.) Pelican.
2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci și din care se prepară iasca (
Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din
bg.,
scr. babica.babiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (
Pop.; mai ales la
pl.) Diaree a sugacilor. – Din
bg. babici.babiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)babíță (-țe), s. f. –
1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). –
2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). –
3. Ferăstrău. –
4. Pîntece, burtă. –
5. Diaree la copii.
Sl. babica, dim. de la
baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepții din
rom.,
cf. bg.,
pol.,
rus. baba „pelican”,
rus. babica „ciupercă”,
bg. babica, babek „pîntece”.
Baghiță „pîntece”, pe care Damé îl menționează ca cuvînt diferit, este
var. mold. cu palatalizare normală.
babiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. Pelican.
2. Ciupercă în forma unei copite de cal, care crește pe copaci și din care se prepară iasca (
Polyporus ignarius). –
(1) bg.,
sb. babica.babiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (
Pop.) Boală de dentiție pe care o fac copiii mici. –
Bg. babici.babiță (Dicționaru limbii românești, 1939)bábiță f., pl.
e (sîrb.
babica, moașă, dim. d.
bába, babă; rus. rut. pol.
bába, babă, pelican). Peritonită tuberculoasă, o boală de copiĭ cînd le ĭese dinții. Un fel de ĭască. (
fomes [saŭ
polýporus]
fomentárius).
babiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)babíță1,
babițe, s.f. – Rață (Papahagi 1925). – Din bg., srb. babica (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (babéc) (Bakos 1982).
babiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)babíță2,
babițe, (babdiță), s.f. – (med.) Diaree (de regulă, la sugari) (Memoria 2001). – Din bg. babici.
babiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bábiță s. f.,
g.-d. art. bábiței; pl. bábițebabiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)babiță f.
1. numele popular al pelicanului (băbușcă, după aspectul său grav și bătrânicios);
2. pl. boală de copii când capătă dinți;
3. ciupercă brută din care se face iască
(Fomes fomentarius). [Slav. BABIȚA].