babilonic - explicat in DEX

babilonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilonia. – Din lat. babylonicus.

babilonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BABILÓNIC, -Ă adj. 1. babilonian. 2. uriaș, enorm, măreț, somptuos; (fig.) exuberant. (<germ. babylonisch)

babilonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*babilónic, -ă adj. (vgr. babylonikós). Din Babilon orĭ Babilonia. Fig. Foarte mare și plin de forfoteală și de amestec: Londra este un oraș babilonic.

babilonic
babilonic, -ă adj. 1 Care aparține Babilonului sau babilonienilor, care se referă la Babilon sau la babilonieni; babilonian, (înv.) babilonesc. ♦ Din vremea Babilonului ◊ Robia babilonică = perioada exilului iudeilor în Babilon, în vremea regelui Nabucodonosor. 2 Care este uriaș, enorm, măreț, somptuos. ♦ Fig. Exuberant. • pl. -ci, -ce. /<lat. babylōnĭcus, -a, -um; cf. germ. babylonisch. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

babilonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. — Din lat. babylonicus.