babilonian - explicat in DEX

babilonian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ean.

babilonian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BABILONIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)

babilonian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. babiloniánă, pl. babiloniéne

babilonian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II—I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. — Babilon (n. pr.) + suf. -ian.