babilonie - explicat in DEX

babilonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. 2. Învălmășeală mare, dezordine. [Var.: vaviloníe s. f.] – Babilon (n. pr.) + suf. -ie.

babilonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie)

babilonie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză. 2. Învălmășeală mare; încurcătură. – Din Babilon + suf. -ie.

babilonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
babiloníe f. (din forma maĭ veche și maĭ rară azi vavilonie, d. Vavilón, celebru oraș unde s’aŭ amestecat limbile, pron. de Grecii de azĭ Vavilón, ĭar de ceĭ vechĭ Babylón). Mare amestec, mare confuziune: acest minister e o adevărată babilonie.

babilonie
babiloníe s.f. (pop.) 1 Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. În teza de licență e o babilonie. 2 Învălmășeală mare, dezordine, zăpăceală; situație confuză, haotică. E o adevărată babilonie în bucătărie. • acc. și (înv.) babilónie. pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vaviloníe s.f. /nm.pr. (oraș antic în Mesopotamia) Babilon + -ie. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

babilonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babilonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
babilonie f. fig. mare confuziune [V. Babilonia, cu aluziune la Turnul lui Babel].

babilonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. 2. Învălmășeală mare, dezordine. [Var.: vaviloníe s. f.] — Babilon (n. pr.) + suf. -ie.