axiomă - explicat in DEX

axiomă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. Enunț prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunțuri. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome.

axiomă (Dicționar de neologisme, 1986)
AXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general și acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propozițiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat].

axiomă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
axiómă (axióme), s. f. – Adevăr fundamental admis fără demonstrație. Gr. ἀξίωμα (sec. XVII, cf. Gáldi 156), și modern din fr. axiome. – Der. (din fr.) axiomatic, adj.

axiomă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AXIÓMĂ s. f. 1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat. 2. (mat.) enunț primar acceptat fără demonstrație, pe baza căruia se formulează o teoremă. (< fr. axiome, lat., gr. axioma)

axiomă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AXIÓMĂ, axiome, s. f. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiome.

axiomă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*axiómă f., pl. e (vgr. axíoma). Adevăr care nu maĭ are nevoĭe să fie demonstrat, fiind evident pin [!] el singur, ca: întregu e maĭ mare de cît partea; doŭă cantitățĭ egale cu a treĭa îs egale între ele; orĭ-ce efect are o cauză. V. truizm.

axiomă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
axiómă (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiómei; pl. axióme

axiomă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
axiomă f. 1. adevăr evident prin sine însuș; 2. propozițiune generală admisă și stabilită în știință.

axiomă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație. [Pr.: -xi-o-] — Din fr. axiome.