axiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AXIOLOGÍE s. f. Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul valorilor (morale). [
Pr.:
-xi-o-] – Din
fr. axiologie.axiologie (Dicționar de neologisme, 1986)AXIOLOGÍE s.f. Disciplină filozofică care se ocupă cu studiul sistematic al originii, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor ; teorie generală a valorilor. ◊
Axiologia artei = perspectivă specifică asupra artei, care pune în centrul ei valoarea operei. [Pron.
-xi-o-, gen.
-iei. / cf. fr.
axiologie, germ.
Axiologie < gr.
axia – valoare,
logos – teorie].
axiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AXIOLOGÍE s. f. disciplină filozofică care studiază geneza, structura și ierarhia valorilor; teoria valorilor. (< fr.
axiologie)
axiologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AXIOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
gr. axios „valoros” +
logos „studiu”)
s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele
a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a
sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de
Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu.
axiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)axiologíe (-xi-o-) s. f.,
art. axiología, g.-d. axiologíi, art. axiologíeiaxiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AXIOLOGÍE s. f. Studiul filosofic sau teoria valorilor (etice, religioase, estetice). [
Pr.:
-xi-o-] — Din
fr. axiologie.