axiomatic - explicat in DEX

axiomatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-]. – Din fr. axiomatique.

axiomatic (Dicționar de neologisme, 1986)
AXIOMÁTIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ◊ Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. [< fr. axiomatique].

axiomatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AXIOMÁTIC, -Ă I. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♦ metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme). II. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie. (< fr. axiomatique)

axiomatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiomatique.

axiomatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj. 1. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. [Pr.: -xi-o-]. – Din fr. axiomatique.

axiomatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice

axiomatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] — Din fr. axiomatique.